Morning optimism

Reportaj despre boierii adevarati

Am gasit acest reportaj facut de catre echipa ProTV de la “Romania te iubesc”. Mi-au placut foarte mult toate cele 3 parti si m-a intristat ca marea majoritatate a boierilor intervievati nu mai are mostenitori…

Frumos reportaj… Trista realitate…

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-aflati-ca-inca-mai-avem-boieri-adevarati.html

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-aflati-ca-inca-mai-avem-boieri-adevarati-partea-a-ii-a.html

http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-aflati-ca-inca-mai-avem-boieri-adevarati-partea-a-iii-a.html

De ce m-am intors in Romania

Este vorba despre cartea la care am lucrat impreuna cu Sandra si pe care o recomand tuturor, in special tinerilor, sa o citeasca. Contine 39 de povestiri – interviuri, sau eseuri – ale unor personalitati din Romania, care au ales sa se repatrieze dupa ce au studiat, sau lucrat in strainatate.

Coautori mentionati in ordinea intoarcerii lor sunt: Dan Chisu, Sandra Pralong, ASR Principesa Margareta a Romaniei, Neagu Djuvara, Paul Shalit, Gheorghe Zamfir, Radu Florescu, Mariana Nicolescu, Connie Larkin, Radu Gabrea, Miruna Budisteanu, Dan Pazara, Dinu Zamfirescu, Adrian Niculescu, Doru Braia, Matei Paun, Nicusor Dan, Andre Paul Baran, Stefan Ignat, Mihaela Mihai, Sorin Alexandrescu, Irina Cajal Marin, Eleonor Sebastian, Bogdan Baeder, Ana Birchall, Ion Vianu, Tereza Valcan, Cristina Dragomirescu, Indrei Ratiu, Ion Schiau, Andrei Stamatian, Leonard Doroftei, Mike Costache, Bogdan Mateescu, Cristina Fometescu, Alec Balasescu, Nicolas Don, Alexandru Fotescu, Alexandru Manaila.

A fost o lectie de viata valoroasa sa colaborez cu acesti romani deosebiti si le multumesc pentru toata implicarea lor. Recomand in special tinerilor sa citeasca aceasta carte pentru ca este puternic motivationala, inspirationala si 100% le va trezi o reactie pozitiva in ceea ce priveste viitorul lor.

Astazi si in zilele ce vor urma va voi povesti ce am invatat citind povestea fiecarui coautor. Astfel, de la

  • dnul Neagu Djuvara am invatat despre sacrificiu – 41 de ani traiti in exil; despre socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ – a plecat intamplator la  Stockholm pe 23 august 1944, cand in tara se pregatea arestarea maresalului Antonescu si a ramas acolo; despre alegeri – 23 de ani traiti in Africa de parte de sotie, fata, mama.
  • dnul Andrei Stamatian am inteles ce inseamna rigurozitatea – o zi de lucru normala in America incepea la 8.30 si se termina la 24, fiind planificata riguros; ce inseamna sa accepti viata cu suisuri si coborasuri – de la viata in campusurile americane, la cea de angajat in America proaspat absolvent de Stanford, apoi angajat in Romania, student in Franta absolvent de INSEAD, apoi somer in Romania.
  • dnul Mike Costache am invatat sa privesc viitorul cu incredere. In timp ce eram ocupata sa gandesc marunt, am descoperit in povestea dnului Costache ca este posibil sa iti aniversezi ziua de nastere in fiecare an in alta tara, sau ca cineva care a castigat contracte de management pentru Maserati, sau NetJets si-a pus odata problema pretului unui bilet de avion. Recitesc povestea de fiecare data cand simt imi iau viata prea in serios si vreau un suflu din occident.
  • Sandra am descoperit care este motivatia de a renunta la traiul in New York, pentru cel in Bucuresti, unde noaptea imbratisa gandacii; am vazut ce inseamna realmente sa alegi, nu sa hotarasti. Si, Sandra mi-a raspuns la intrebari pe care multi poate inca le mai au referitoare la activitatea ei in Fundatia Soros, la traiectoria profesionala, precum si la aspecte ce tin de sufletul ei. Celor curiosi le ofer antidotul

http://www.polirom.ro/catalog/carte/de-ce-m-am-intors-in-romania-3803/arunca_o_privire_coperta_1.html

Probabil ca tu vei descoperi, invata, vedea si simti alte lucruri lecturand “De ce m-am intors in Romania”. Paleta de sentimente si de interpretari este foarte bogata, insa in final toate converg catre un punct comun – motivul real pentru care s-au intors.

In zilele urmatoare va marturisesc ce am invatat de la interviul luat dnului Doroftei la pub-ul dansului in Ploiesti, cum am citit mai intai despre Connie Larkin si apoi am ajuns sa urmez cursurile Landmark sustinute de ea si de ce o admir pe dna Eleonor Sebastian.

Cu bine,

Anca 🙂

2010: 2 masini, 3 spargeri

Februarie, 8 am: Andrei parcheaza in apropriere de Spitalul Polizu si se duce la job. La ora 5pm isi gaseste geamul stanga fata spart si detectorul de radar furat.

Martie, 7pm: Tata si cu mine mergem la Cafeneaua Pasoptista de la Palatul Ghyka. Cum in parcarea locatiei nu mai erau spatii disponibile, parcam la 10 m departare de poarta Palatului. La 10pm gasim geamul dreapta fata spart si casetofonul furat.

Mai: Andrei pleaca ieri la Slatina, in vizita la parinti. A parcat in fata blocului si azi dimineata a gasit masina sparta. Au furat o pereche de ochelari de soare.

Un Cielo si o Skoda.Valoarea medie a furtului (detector radar, casetofon, ochelari de soare), este de 100 lei. Mai mult costa geamul si montarea lui. N-am mai patit-o pana anul acesta sa ni se sparga masinile. Ma doare supararea pe care o simte Andrei, gandul ca nici in orasul meu natal nu ma mai simt protejata si sentimentul ca cineva iti invadeaza spatiul cu bocancii!!!

Din luna martie imi este frica sa mai traiesc in Bucuresti. Mai am cateva luni si plec. Ieri am fost la Top Talents si se vorbea despre oportunitati pentru tineri, job-uri in multinationale, planuri de cariera etc.  De acord, toate bune si frumoase, dar ce se intampla cand nu ma mai simt in siguranta pe strada, in bus, in blocul in care locuiesc?(vecina de sub tipa in fiecare zi ca va da foc la casa ei si a celor din apropiere – saraca, are probleme dovedite, ceea ce ma incurajeaza sa ma gandesc si mai serios la intentiile ei).

Ma intreb si te intreb: daca lucrurile vor continua asa, vom ajunge sa ne temem pentru propria viata, nu pentru disparitia/integritatea bunurilor personale?

Things happen for a reason! Think!

Anca

Varianta live are suflet

I’m officially a trainer

Sambata aceasta am devenit formator acreditat de CNFPA! Ieeeee, uraaaaa, hip hip uipiii.

Sunt mandra de mine, va spun in continuare de ce. Cu 3 zile inainte de examen ma intalnesc cu Paul (una dintre persoanele minunate de la Avalon Management, care au livrat cursul de formare de formatori), pentru o consultatie pe proiect. Paul este life & business coach si m-a citit din primele minute ca nu sunt ok cu proiectul pe care urma sa-l sustin sambata in fata comisiei de examinare.

Pentru cateva secunde, mi-am amintit de vremurile cand mergeam la scoala si se intampla sa nu-mi fac tema. Nu stiu cum esti tu, dar pe mine constiinta ma toaca marunt in situatiile astea si am realizat ca defapt ma sabotez singura. Deci, ii spun lui Paul ca nu mi-am facut tema, fiindca sunt cam intre ape de cateva saptamani, adica n-am elan, viata in mine. Asa ca ceea ce a urmat a fost o sesiune de coaching, care mi-a adus claritate in ganduri si in care am identificat asptectele asupra carora sa ma concentrez ca fiu impacata cu mine in prima faza, si apoi ca sa performez. Rezultatul: am conceput de la zero un proiect care ma face efectiv fericita – un training de 6 zile la munte, cu masa asigurata de bunica, cazarea in casa mamei din copilarie, drumetii prin imprejurimi, jocuri prin curte si gradina, oooo minunatie de proiect. Voi detalia mai tarziu, poate vei dori sa vii.

Referitor la ora de coaching pot sa-ti spun doar atat: daca veti observa ca aveti o multime de ganduri, de lucruri de facut si putin avant sa va apucati de treaba. Daca ideea de psiholog nu va surade din diferite motive (rascolirea trecutului, disconfortul de “a da din casa”, neincrederea in psihologi, etc.). Daca te simti depasit de ceea ce traiesti, sau vrei pur si simplu sa iesi din viata ta si sa te uiti la ea ca simplu observator, atunci mergi la un coach. Vezi daca este sau nu o solutie pentru tine. Ti-l recomand pe Paul, sau pe Irina, colega lui.

Ganduri bune catre tine si sper sa te vedem cu bine,

Anca

Despre intalnirea cu Dada

Acum doua saptamani am mers la sediul fundatiei Amurt, organizatie care se ocupa cu reintegrarea in societate a tinerilor de peste 18 ani care au fost dati afara din orfelinate si au ajuns pe strada. Presedintele Amurt se numeste Dada si este calugar budist. Da, un calugar budist locuieste de 3 ani in Drumul Taberei si ii place fiindca ii aminteste de tara lui natala, Finlanda, pe vremea cand era copil – adica acum 40 de ani…

Eram programata pentru o intalnire cu Dada, care m-a intampinat cu un pranz vegetarian fenomental si am luat masa impreuna cu toti membrii fundatiei. Dada este calm, cu parul alb, imbracat in portocaliu, plecat prin lume – am retinut India, Africa – de 30 de ani; nu consuma oua, ceapa, ustutoi, ciuperci, carne, cacao, cafea – exista o explicatie pentru fiecare 🙂 ; se bucura ca un copil cand primeste ciocolata alba.

Am stat de vorba cateva ore si mi s-a linistit sufletul, iar mancarea mi-a priit. Am simtit diferenta dintre mancarea facuta in graba, doar ca sa umple stomacul si mancarea facuta cu rabdare, indraznesc sa spun cu dragoste, ca sa bucure mesenii. Am facut diferenta intre cuvintele spuse ca sa impresioneze, si cele atent alese ca sa onoreze partenerul de discutie. Asa ca am plecat cu hrana pentru suflet si in stomac.

“The kind of seed sown
will produce that kind of fruit.
Those who do good will reap good results.
Those who do evil will reap evil results.
If you carefully plant a good seed,
You will joyfully gather good fruit.” Dhammapada

Anca