Februarie, 8 am: Andrei parcheaza in apropriere de Spitalul Polizu si se duce la job. La ora 5pm isi gaseste geamul stanga fata spart si detectorul de radar furat.
Martie, 7pm: Tata si cu mine mergem la Cafeneaua Pasoptista de la Palatul Ghyka. Cum in parcarea locatiei nu mai erau spatii disponibile, parcam la 10 m departare de poarta Palatului. La 10pm gasim geamul dreapta fata spart si casetofonul furat.
Mai: Andrei pleaca ieri la Slatina, in vizita la parinti. A parcat in fata blocului si azi dimineata a gasit masina sparta. Au furat o pereche de ochelari de soare.
Un Cielo si o Skoda.Valoarea medie a furtului (detector radar, casetofon, ochelari de soare), este de 100 lei. Mai mult costa geamul si montarea lui. N-am mai patit-o pana anul acesta sa ni se sparga masinile. Ma doare supararea pe care o simte Andrei, gandul ca nici in orasul meu natal nu ma mai simt protejata si sentimentul ca cineva iti invadeaza spatiul cu bocancii!!!
Din luna martie imi este frica sa mai traiesc in Bucuresti. Mai am cateva luni si plec. Ieri am fost la Top Talents si se vorbea despre oportunitati pentru tineri, job-uri in multinationale, planuri de cariera etc. De acord, toate bune si frumoase, dar ce se intampla cand nu ma mai simt in siguranta pe strada, in bus, in blocul in care locuiesc?(vecina de sub tipa in fiecare zi ca va da foc la casa ei si a celor din apropiere – saraca, are probleme dovedite, ceea ce ma incurajeaza sa ma gandesc si mai serios la intentiile ei).
Ma intreb si te intreb: daca lucrurile vor continua asa, vom ajunge sa ne temem pentru propria viata, nu pentru disparitia/integritatea bunurilor personale?
Things happen for a reason! Think!
Anca
