Sufar, pentru ca asta am ales.
M-am bagat intr-o chestie, care se dorea sa fie o amorezeala tinereasca si am iesit cu o sifonare tinereasca. Partea aiurea este ca de fiecare data cand ma doare din amorezeala, ma gandesc ca o frumoasa ce sunt, la toate povestile de dragoste pe care le-as fi putut trai si totusi n-au fost sa fie. Imi lipseste rabdarea sa astept ca lucrurile sa se intample in ritmul in care au fost facute sa se intample. Nu accept resemnarea.
Cum poti sa arunci cu cuvinte in dreapta si stanga si apoi sa te faci ca ploua?
Am fost avertizata ca amorezul meu este un tip complicat. Potentiala mea iubire, tu nu esti complicata, esti doar plina de dragoste neimpartasita, nemanifestata prea mult timp.
Anca
