Oameni mari, te fac sa te simti mare

Anul trecut in august, am insotit-o pe dna Linda Meehan, Columbia Admission Officer, in vizita la Bucuresti, pentru a promova programele de MBA ale facultatii Columbia Business School. Nici in clin, nici in maneca cu preocuparile mele de atunci. Insa m-a bucurat enorm sa pot face lucrul asta, ocazie ivita realmente din senin. Gandurile mele erau: “Wow, voi afla despre cum este in America direct de la sursa. Mai mult, eu sunt si cu scoala, deci daca imi spune puuutin despre cum e cartea pe la ei pe acolo, sunt complet fericita”. Intalnirea a fost intermediata de un roman absolvent Columbia, care lucra si lucreaza si acum in New York.

In cursul zilei de ieri am avut ocazia sa-l intalnesc. De cate ori nu am spus prietenilor “Mimi cand ajung la tine in oras, vreau sa stabilim o intalnire sa vorbim”, de cate ori nu am spus “Fifi, cand sunt prin zona, trec pe la tine sa povestim”. Dar nu am concretizat prea des din cele spuse. Ieri am fost pusa in fata situatie, cand, un om cu care nu am interactionat decat o data telefonic, intr-un context izolat, care venind din America, in vacanta in Romania, sa-si rezerve cateva ore sa vorbeasca cu mine.  Am fost coplesita de gest! La fel cum m-am simtit onorat de aprecierile primite cand am insoti-o pe dna Meehan. Adica, Dumnezeule, eu multumesc pentru ca impartasiti cu mine din cunostintele voastre, din experienta si ganduri.

Asa ca am stat la masa cu un om absolut normal, cu o poveste de viata absolut normala, spre trista pana la 24 de ani, dar care s-a urcat apoi pe o racheta si nu are de gand sa coboare (in prezent 34 de ani). Cu ce am ramas in urma intalnirii:

• bunul simt si politetea nu au pret. Ar fi fost foarte usor  sa vina in Romania si sa se bucure linistit de vacanta. Totusi a alocat cateva ore sa multumeasca cuiva necunoscut. (This tough me a lesson: to appreciate more the people around me)
• oamenii sunt limitati de propriile lor limite. Sigur ai mai auzit asta, dar ai inteles-o oare cu adevarat. Poti spune ca da, imi asum limitele si sunt confortabil cu asta?
• “muncesc 100 de ore pe saptamana”. Inca mai fac calcule, cum poti munci atat si sa fii intreg la minte, corp si suflet. Daca ti-ai dat seama, te rog sa-mi comunici.
• in America femeile sunt de 2 categorii: career freak si commom women. Adica ori la Apple, ori la cratita? Tata ar spune ca fiecare cu pixul lui.
• de ce as alege o facultate no name, in locul uneia de prestigiu, cand costul de oportunitate este acelasi? Adica daca tot fac un imprumut sa-mi acopar studiile, conteaza daca este de 40. 000 (pt o facultate buna), sau de 10 000 (pentru una medie->slaba)? Are dreptate, nu suma conteaza! (subiectul acesta se doreste a fi tratat separat)
• de ce sa studiezi, in loc sa iti iei un job bun? Raspunsul meu influentat de opinia colectiva: pentru ca, cam asta este cursul lucrurilor. Raspunsul lui: cine dicteaza cursul lucrurilor? Pe aceasta tema inca mai rumeg informatia. Poate nu vreau sa-mi asum intr-atat responsabilitatea incat sa imi fac un curs propriu…deci, gandesc…
• why think small?
• ce conteaza: succesul, sau drumul spre el? Aici, ii dau perfecta dreptate, drumul valoreaza toti bani! Ca un carusel: drumul de la start la finish este cel care te face sa fii viu, nu ameteala sau parul zburlit de dupa.

In final, conteaza ceea ce conteaza pentru mine si are valoare acel ceva caruia ii dau eu valoare. Prin eu, inteleg om, fiecare dintre noi. Tony m-a inspirat si topicurile discutiei noastre imi vor servi ca subiect pe blog in urmatoarea periaoda.

Inca o data, Tony, multumesc pentru timpul acordat, pentru apreciere si consilierea care, in contextul american, m-ar fi costat ceva dolari.

Have a safe trip back home!

Anca

Cine m-a facut femeie?

In lumea aceasta, dominata de masculinitate, tu esti superioara multor barbati printr-o forma speciala a inteligentei: cea emotionala. Poti constientiza mai usor ceea ce simti; acest lucru te ajuta sa reactionezi in armonie cu tine insati, iar asta face parte din frumusetea ta. Tot din inteligenta ta emotionala face parte si abilitatea de a comunica emotiile pe care le traiesti prin plans, ras, miica, gestica, maniere, arta etc. Faptul ca tu, femeie, plangi mai usor, este un dar la care n-ar trebui sa renunti, pentru ca plansul transmite peste tot in lume acelasi mesaj limpede. Nu-ti stapani emotiile, cum fac barbatii – pentru a stapani lumea. Invata-ti fiul sa spuna ce-l doare, ce-l sperie, ce-l bucura, ce-l  framanta, pentru a face aceasta lume mai inteligenta emotional.

Felul cum percepi tu lumea este unul cuprinzator, holistic. Tu poti percepe intregul si nu te pierzi in detalii frapante, cum pateste barbatul. Cand omul iubit se afla langa tine, esti capabila sa-i simti prezenta intreaga; nu doar ochii sau buzele, ci si faptele lui sunt simtite de tine, chiar si viitorul impreuna. Increde-te in intuitia ta. Pot spune cu mana pe inima ca, daca o femeie simte ca un lucru e asa, el chiar asa si este!

Intuitia ta de femeie este proverbiala.  Sunt mai multi factori care se amesteca pentru a face posibila aceasta misterioasa abilitate. Un factor tocmai a fost descris: inteligenta emotionala, care face posibila perceperea tendintelor altor oameni prin mesajele emotionale dicrete pe care le manifesta. Un alt factor este perceptia sinestezica, adica acea capacitate a ta de a uni simturile pentru a crea o senzatie holistica: un parfum, plus o privire, plus o inflexiune a vocii alcatuiesc un “ceva” care te face sa stii ce se va intampla. Esti o vrajitoare, ce mai…

Ca urmare, femeia din tine are uimitoare capacitati de orientare; si nu vorbim aici doar de orientarea in spatiul unui oras, ci mai ales de orientarea in timp. Tu iti amintesti mult mai usor cand v-ati intalnit prima oara, pentru ca memoria ta de lunga durata se foloseste de emotiile traite atunci pentru a fixa evenimentul pe viata.

Esti plina de instincte, iar prin asta pastrezi un adevarat depozit al naturaletii pentru specia noastra. Sunt doua categorii de instincte: unele care ne aseamana cu alte creaturi (instinctul de reproducere, cel de conservare, instinctul de asimilatie), iar altele care ne sunt noua, oamenilor mai importante: instinctul matern si cel gregar. Ei bine, femeile exceleaza in manifestarea acestor instincte proprii omenirii.Prin exercitarea instinctului matern, femeile aduc in cultura umana nu doar grija fata de copii, ci si empatia catre cel vulnerabil, pacea, caritatea, o buna parte din credinta. In ce priveste instinctul gregar – acela care aduna grupuri de indivizi in atingerea unui scop comun – el faciliteaza coeziunea sociala, dezvoltarea comunitatilor, umanismul ca atitudine, comunicarea.

Dar daca esti in acest fel, cine te-a facut asa?

Dr. Cristian Andrei (extras din cartea “Cine m-a facut femeie?”)

preluat de pe site-ul www.drandrei.ro

Daca soarelui i-ar fi lene sa rasara?

„Starea noastra sufleteasca predominanta este forta care calauzeste evenimentele in folosul sau in detrimentul nostru!” Prentice Mulford, „In zarea nemuririi”

In ultimele zile am fost invaluita intr-o stare de lene, delasare, o stare de „las asta pentru mai tarziu, nu-i graba”, „am promis asta, dar nu-i bai daca ma razgandesc”, „lasa-ma sa te las”. Da, este posibil si chiar se intampla sa am si eu stari de genul asta, in care aman/ignor prioritatile, desi le stiu, staaauu, ma uit pe pozele prietenilor pe hi5, citesc reviste de barfe, zic ca ma relaxez, dar in timpul asta ma invalui intr-o mie de ganduri (care sunt de cele mai multe ori griji) si cand ma trezesc din starile astea sunt mai sifonata decat atunci cand am intrat.

Cand ma trezesc din starea, pe langa chestiile efective care s-au adunat de facut cat eu le-am amanat, ma mai insoteste si un sentiment de vinovatie ca in loc sa fi piiiierduuut vremea aiurea cu poze, barfe, jocuri, as fi putut foarte bine sa-mi termin licenta, sau sa aplic la un master, sau sa plec naiba 3,4 zile cat am lenevit intr-o vacanta si atunci macar stiam o treaba.

In dimineasta asta m-am trezit! La propriu si la figurat! Nu a fost foarte confortabil, din motivele mentionate mai sus. Frate, sunt un om fara probleme majore, nu am familie de intretinut, sunt confortabil financiar, sunt intreaga (maini, picioare, cap, ochi etc.) am prieteni, fac lucruri care sa-mi mangaie sufletul, asa ca de ce sa ma plang? De lene? Pe bune, si tu, si eu suntem cu muuult mai valorosi.

Lansez o provocare, imi ofer sprijinul sa ma & te mobilizez in a face ceva maret pentru mine & tine. Gandeste-te la orice dorinta vrei sa se indeplineasca – sa am the iubita, sa termin the licenta, sa calatoresc in the lume, sa am the job, sa aplic the master. Orice si sunt alaturi de tine sa obtii ceea ce-ti doresti. Pentru mine imi doresc: sa fiu fericita si iubita (deadline 365 zile), sa aplic pentru un master in America (7 mai), sa termin licenta (12 mai). In continuare, imi voi misca fundul si in fiecare zi ma voi dedica acestora, indiferent de starea vremii, lene, sau prostioare din astea zilnici. Rasplata mea va fi: mers la film cu sufletul impacat ca am mai completat la licenta, pranz/cina in restaurantul chinezesc preferat, timp pentru sport, infrumusetare, timp pentru shoping-ul rochiei de bal si as putea continua cu o multime de rasfaturi.

Spune-mi care este dorinta ta si ai tot sprijinul meu.

Buna dimineata!

Anca