De cateva luni am inceput sa dedicat mai mult timp activitatilor pentru suflet si sa ma detasez din vartejul vietii de Bucuresti. M-am trezit la 21 de ani, conducand o “masina” cu rezervorul aproape gol, fara nimeni in dreapta, pe o “sosea” neasfaltata, in “conditii meteo” nefavorabile. Mergeam contra vantului. Acum dansez intre facultate, cursurile Landmark, mers acasa la parinti, plimbari, discutii, intalniri cu prietenii.
Pentru mine aceste lucruri sunt deosebit de importante, acum invat sa le savurez, sa le simt placerea. Timp de multi ani de zile am refuzat sa recunosc ca in viata sunt normale
- momentele de relaxare, de leneveala dimineata cand ma trezesc nas in nas cu el.
- discutile cu fetele despre cum ne imbracam la bal, cat de lenesi sunt baietii,
- plimbarile cu mama, tata, cand mergand pe strazile din Slatina le impartasesc visele mele. Cu mama stau in pat si ne imaginam cum, unde voi fi peste cativa ani. Pana acum 1,2 ani, cum ma prindea, mama avea un subiect preferat de discutie: dragoste, sex. Acum o intereseaza sa vorbim despre haine…hm, cred ca s-a mai maturizat si ea.
) Cu tata, ma asez pe covor si vorbim despre calatorii, suflet, griji, ganduri. Inainte vorbeam despre premiul intai, teme, competitii…hm, cred ca s-a mai maturizat si el.
- privirile direct in ochii oamenilor cu care ma intersectez pe strada. Inainte, eu eram in lumea mea, fugeam dintr-un loc in altul, neinteresandu-ma cine merge alaturi de mine, in fata sau in spatele meu. Mergem pe strada, fiindca nu stiam sa zbor prin aer. Ehhee, cat timp as fi economisit.
- duminicile in parc,
- plimbarile cu rolele……… si as putea continuaa
Acestea sunt valoroase pentru mine si gust fiecare moment!
Anca


0 responses so far ↓
There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.