Ce-mi doresc!?

Iti impartasesc o parte din suflet. Stam fata in fata, sunt dornica sa stii ca sunt om ca si tine si vreau acelasi lucru ca oricine: fericire.

Iata cum arata o zi din viata mea…

Este dimineata in camera hotelului din Paris. Inceput de vara, dar diminetile continua sa fie racoroase. Abia asteptam sa fiu aici, sa bata soarele asa in geam, sa fie perdele aurii, margaritar si lalele in camera, sa simt miros de mosc. Aaaaah. ) Sunt toata un zambet si dansez prin camera, sar prin pat, iti sar in brate, ma desprind, merg in balcon si ma gandesc “ce fericire, cat de norocoasa!!!”. Hotaram cu greu sa iesim din camera si cum pasim afara din hotel, incepe dansul pe stradutele Parisului. Ma simt putin frantuzoaica, indragostita, cu un aer boem, rupta de agitatie, cu ochii mari cascati in vitrinele magazinelor, cu o curiozitate de copil, care abia atunci vede Parisul pentru prima data.

Ne oprim in fata unei cafenele cochete…simt parfumul de croissant fierbinte cu vanilie, iar tu deja iti imaginezi un espresso lung si un ziar langa. Ce nostim, fiecare cu placerile lui. Si petrecem cateva sferturi de ora, savurand cafeaua, croissant-ul, unul pe celalalt, facand poze parizienilor eleganti, copiilor pe biciclete, balcoanelor pline cu flori…Cunosti Parisul mai bine ca mine si vrei sa ma inveti ce inseamna sa simt orasul acesta. M-ai citit la perfectie, stii ca ard de nerabdare si ma topesc de incantare cand este vorba sa invat lucruri noi. Mi-am dorit sa am alaturi un om cu care sa impartasc aceleasi valori, care sa fie protector si sa-mi zambeasca sincer.

…

lucrurile valoroase

De cateva luni am inceput sa dedicat mai mult timp activitatilor pentru suflet si sa ma detasez din vartejul vietii de Bucuresti. M-am trezit la 21 de ani, conducand o “masina” cu rezervorul aproape gol, fara nimeni in dreapta, pe o “sosea” neasfaltata, in “conditii meteo” nefavorabile. Mergeam contra vantului. Acum dansez intre facultate, cursurile Landmark, mers acasa la parinti, plimbari, discutii, intalniri cu prietenii.

Pentru mine aceste lucruri sunt deosebit de importante, acum invat sa le savurez, sa le simt placerea. Timp de multi ani de zile am refuzat sa recunosc ca in viata sunt normale

• momentele de relaxare, de leneveala dimineata cand ma trezesc nas in nas cu el.
• discutile cu fetele despre cum ne imbracam la bal, cat de lenesi sunt baietii,
• plimbarile cu mama, tata, cand mergand pe strazile din Slatina le impartasesc visele mele. Cu mama stau in pat si ne imaginam cum, unde voi fi peste cativa ani. Pana acum 1,2 ani, cum ma prindea, mama avea un subiect  preferat de discutie: dragoste, sex. Acum o intereseaza sa vorbim despre haine…hm, cred ca s-a mai maturizat si ea. ) Cu tata, ma asez pe covor si vorbim despre calatorii, suflet, griji, ganduri. Inainte vorbeam despre premiul intai, teme, competitii…hm, cred ca s-a mai maturizat si el.
• privirile direct in ochii oamenilor cu care ma intersectez pe strada. Inainte, eu eram in lumea mea, fugeam dintr-un loc in altul, neinteresandu-ma cine merge alaturi de mine, in fata sau in spatele meu. Mergem pe strada, fiindca nu stiam sa zbor prin aer. Ehhee, cat timp as fi economisit.
• duminicile in parc,
• plimbarile cu rolele……… si as putea continuaa

Acestea sunt valoroase pentru mine si gust fiecare moment!

Anca