se face ca m-am intors

De unde anume m-am intors?De la

..Ingolstadt Summer School

..cateva zile la mare

..Leadership Summer School

..cateva zile cu familia

..cateva mai multe sedinte si interviuri

Revin in Bucuresti pentru cateva zile si apoi off I go again. Am avut si am in continuare o vacanta agitata, frumoasa, infloritoare, cu bune si cu rele, dar inca nu e timpul sa trag linie si sa fac adunari si inmultiri.

M-am intalnit zilele acestea in Slatina, cu un prieten, Adi, student in anul I la Facultatea de Traducatori -Rusa, Engleza si ne-am impartasit pret de cateva orele, experientele traite in ultimul an. Nu ne mai vazusem din vara lui 2007 si multe lucruri s-au schimbat pentru/la amandoi. I-am spus chestii de baza din Bucuresti: cum si de ce sa-ti faci abonamente la RATB/METROREX, unde poti sa te plimbi, de ce anume sa te feresti, job-uri, in ce activitati sa te implici. Si la acest capitol-in ce sa ma implic- a fost o discutie lunga, pentru ca Bucurestiul vine cu ceva ce in Slatina exista doar la nivel de deradere->voluntariatul, implicarea intr-un ONG.

Numele meu este Anca si sunt voluntara din 5 iunie 2007.   La inceput nu stiam absolut nimic despre voluntariat, era “Toma Necredinciosul” + “Anca Nedumerita”. Spre norocul meu, am nimerit intr-un ONG, SynergEtica, care mi-a schimbat mentalitatea,  a demontat (pre)conceptii proaste, tipare comportamentale. Ma simt usor penibil cateodata sa tooot vorbesc despre ceea ce fac eu,eu, eu, eu, pentru ca lauda de sine nu miroase a bine, pentru ca oamenii modesti sunt incomensurabili mai valorosi decat megalomanii, pentru ca rezultatele spun mai multe decat un lant de cuvinte. Am o viata normala, data cateodata pe fast forward, dar fac lucruri care se afla la indemana oricui.

Totusi, Adi ma punea sa vorbesc despre ceea ce am mai facut eu! De unde sa incep, pentru ca nu mai stiu unde te-am lasat… Discutia noastra a continuat cu sfera profesionalului: cum sa-ti faci un CV, unde poti aplica la acest nivel, in ce ONG-uri merita sa activezi. Normalul meu era SF-ul lui. Este boboc, va sta in Bucuresti in urmatorii ani si nu stia cu ce se mananca orasul asta. Ca el sunt multi, dupa el vor mai veni si altii carora se merita ca noi, cei care traim de putin/mult timp in Bucuresti, sa le spunem cum ne-am inceput noi The Bucharest Experience! Trebuie sa iesim din cotidian, sa avem vederea de ansamblu, picioarele pe pamant si sa le spunem acestor proaspteti stundeti, cum era in anul I. Este gratis, da o stare de bine ambilor interlocutori-  bobocul nu se va mai simti singur, studentul “experimentat” isi da aduce aminte de niste momente din viata lui.

ZIC… Sa dam drumul la comunicare! Din aproape in aproape!

PS Am aflat ca: Partidul Comunist Roman era format in primii ani din 1000 de membri. Pana in momentul dezintegrarii reusise sa adune peste 4 000 000 de membrii.