Despre “A doua sansa”

Am lasat lucrurile sa se sedimenteze si acum pot spune cum vad a doua sansa.

De-a lungul timpului mi s-au parut stupide mai multe contorizari: numarul de carti citite(poti sa fi citit in diagonala mii de carti si sa fi ramas cu mai nimic), nr. de fosti iubiti(prea putini nu e bine, prea multi nu e bine), nr de ore petrecute lucrand /invatand(poti sa dormi cu cartea in mana 3 ore si apoi sa spui ca te-ai chinuit 5ore sa inveti; poti sa termini un task de 1 ora in 3ore, din prea multa meticulozitate, sau din delasare);nr de sanse acordate.

Sa zabovim putin aici. In viata, in functie de persoana si situatie, suntem prea darnici sau prea egoisti in a acorda sanse. Intr-o sansa investesti in primul rand incredere si intrebarea care se naste mai mereu este :”merita o a doua sansa?”. Si incepi apoi sa te gandesti ce inseamna acest merita, iei o foaie de hartie, faci doua coloane si scrii…

merita pentru ca                                            nu merita pentru ca

a gresit doar o data                                             a fost prima data, va fi si a doua

a spus ca nu se va mai intampla                       nu mai e aceeasi incredere

este om de cuvant                                              s-a creat precedentul

eu am mai multe de castigat din asta             am investit deja prea mult timp

………                                                                    degeaba lipesti ceva, tot rupt ramane

………………………………………………….. ………………………………………………………

Lista asta cred ca este litera de lege pentru rationali si apa de ploaie pentru emotivi. E bine sa stii cand sa fi cate un pic din fiecare. Cel mai des ne punem problema celei de a doua sanse, cand avem de a face cu dileme personale. Suntem implicati emotional, subiectivi, impartiali si de multe ori incapabili sa cantarim situatia corect. Ce mi se pare amuzant este ca ne gandim la a acorda a 2 sansa, atunci cand anterior ni s-a tradat incredere. Cum ar fi sa-i dai cuiva a 2 sansa sa te faca fericit? )

N-am stat niciodata sa ma gandesc “mai, tie cate sanse ti-am dat? Esti la a 2, hmm, ai grija!”:). Am incercat pe cat posibil sa gandesc situatiile punctual, din ambele perspective, sa inteleg alegerea celuilalt,cel mai gresit lucru pe care poti sa il faci este sa generalizezi (intotdeauna ai intarziat, mereu ai mintit, mereu ai cautat scuze). Let’s take things slow, let’s take things easy, let’s be kind to each other! Sa nu ne mai punem problema sanselor decat in chestiuni capitale. Sa fim seriosi cate lucruri sunt cu adevarat de neiertat?

A doua sansa

Data: 11 februarie 2008;

Locatie: statia lui 133,Piata Romana

O doamna foarte zapacita vroia sa ajunga la Ateneu si intreba pe toata lumea cum sa faca, ce bus sa ia, de unde…..I-a zis sa mearga cu mine si ne descurcam. Am coborat pe Calea Grivitei si i-am aratat pe ce strada sa merga cateva minute pe jos, sau ce bus poate schimba sa o lase in apropiere. Doamna cand a auzit de mers pe jos sau schimbat bus-ul s-a facut palida la fata, ea vroia ca autobuzul s-o lase in fata.

Recunosc, n-am fost pe faza, intre atatea 133, 79, 268, 226, 126 le-am pierdut sirul. Putea sa ajunga repede cu 126, 368, dar si asa mai mergea pe jos. Am sarit sa o ajut cu indicatiile mele, din cauza unui avant altruist, pe care il resimt du temps en temps.

Dupa ce i-a revenit coloritul a inceput sa rada si m-a intrebat ce zodie sunt. I-am spus Gemeni si a inceput sa rada si mai rau. Ma gandeam:”Doamne, ce urmeaza sa mai zica acum, ca toti Gemenii sunt niste incurca lume? Pardon doamna, cu respect, suntem mai multi intr-un singur corp, vorba lui Caragiale, “famelie mare, renumeratie mica, dupa buget!”. I-am spus ca vreau sa-mi repar greseala si o mergem impreuna pana la Ateneu. Si-a cerut scuze si mi-a spus:

“Imi pare rau, m-ai incurcat o data. Nu mai am incredere si a doua oara!”

…