Cuvintele lui tata

Va impartasesc un email pe care l-am primit astazi de la tata. Noi doi semanam.

Nu imi scrie des, ci imi scrie cand simte!

Nu este el persoana care m-a ranit ieri seara, el este cel care vindeca rana.

***

Salut,

Cred ca noi avem doua defecte

- oferim prea mult fata de cat primim in loc ,  [sau este impresia noastra]

- cand ne certam, pierdem masura si explodam, apoi ne pare rau

Asa ca trebuie sa tragi linie….si urmareste tinta cea mai apropiata pe care trebuie s-o impusti, sa gasesti alta satisfactie si sa atingi  scopul tau….Mai trebuie sa te bucuri, sa te odihnesti, nu sa fii continuuu in priza

Solutia- cat poti sa fi de civilizata si eleganta in comportament cu persoana ,dar in primul rind sa gasesti mereu ceva care sa-ti faca placere si bucurie.  De multe ori scuzele …sudeaza relatiile.

HAI BAFTA,

tata

***

Ai langa tine o asa persoana?

Un om – oglinda celuilalt

Ieri am stat la discutii cu o persoana foarte draga mie. Si m-a ranit. Si m-a invatat, din nou, ceva valoros.

Lectia pe care am invatat-o este ca eu sa nu ranesc, atunci cand sunt ranita. In timp ce mi se spune ca “sunt mica, de neincredere si ca insel”, ma observam ca as fi vrut sa spun “nici tu nu ai responsabilitate, cuvant, compasiune, daruire, tralalala…”, si totusi m-am oprit la timp. Nu mi-au iesit pe gura decat cuvintele “tu nu ai cuvant”. Nu am vrut sa spun mai multe, pentru ca din suflet, nu mai avea altceva ce sa spun. In schimb, din orgoliu, identitate, instinct, frica, as fi putut sa zic un milion de mizerii. Dar ascultand, am ales ca nu vrea sa spun nimic, nimic care sa faca mica persoana din fata mea. Si ea suferea.

Realizez acum, ca ceea ce mi-as fi dorit sa-i spun este “tu nu ai compasiune pentru mine”. Cautam o alinare, mai degraba materna, care sa-mi spuna “esti confuza. haide sa vorbim”. In schimb, mi-am mascat frica si i-am reprosat ceea ce eu nu am, cuvant…

Este un om complet si uman. Imi dau seama, ca eu am generat cuvintele pe care le-a spus si situatia creata. Si asa om cum este, a reactionat, suferea si ranea la randu-i.
Este omul cel mai valoros pentru mine, alaturi de parintii mei si sper sa ierte ca si ei.

Cu dragoste, Anca

:)

“Opportunity is missed by most people because it is dressed in overalls and looks like work.”-Thomas A. Edison (1847 – 1931)

cuvintele unui om din viata mea – partea 1

Tu inca nu esti constienta de calitatea ta si a lui!

In ce suc traiesti, face si va face o diferenta.

Ai impresia ca e usor sa faci Dreptul la 48 de ani?

Ce vrei aprobarea sau uimirea oamenilor? Te intereseaza?

Iti imaginezi o masa doar din zarzare si paine?

L-as mania pe Dumnezeu daca as spune ca nu sunt implinit!

Nu ma vreau prefect, presedinte, director, senator, vreau sa fiu linistit

— Slatina, 15 iunie, 2009 —

Twilight music

Melodiile astea sunte divine! Nu am vazut filmul, o voi face in curand.
Am descoperit melodiile astea intr-o zi cam trista si mi-au adus un mare zambet pe fata.

Enjoy,

“prezent in viitor”

Am gasit de curand urmatorul citat: “Nu-ti face griji pentru persoanele din trecutul tau. Exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezente in viitorul tau”.

Nu stiu cine l-a scris. M-a pus pe ganduri…care sunt persoanele din trecut care nu sunt prezente in viitorul meu? Pai daca ma gandesc din punctul in care ma aflu acum, nu stiu care sunt, sau nu sunt prezente in viitor, pentru ca ma aflu in prezent. In viitor se poate intampla orice. Si apoi, cum poti spune ca ceva este prezent in viitor? Schimband perspectiva totusi, omul are dreptate: daca ma uit din locul unde eram acum 2 ani (2007 in trecut), sunt persoane pe care le-am cunoscut atunci, si care acum (peste 2 ani, 2009 ) nu mai fac parte din viata mea de zi cu zi. Oamenii aia oricum exista, isi traiesc viata lor.

Asa ca, pentru creierasul meu formularea citatului nu functioneaza. As zice mai degraba, “Nu-ti face griji pentru persoanele din trecutul tau. Exista un motiv pentru care nu sunt in prezentul tau”.

Poate parea egoist, dar mi s-a intamplat de cateva ori sa multumesc ca nu am tinut legatura cu persoane pe care le-am cunoscut cand eram in generala, liceu. Motivul este simplu: fiecare am trait – nu spun crescut, nici evoluat – diferit pe cai separate. Acum este o surpriza cand/daca ne vedem. Altfel, am fi stiu deja totul unul despre celelalt. Sunt oameni alaturi de care am trait, traiesc, care imi influenteaza drumul, si eu pe al lor. Cine se aseamana, cu adevarat se aduna, iar cand unul nu-si are locul langa celalalt, sau intr-un context, se simte lucrul asta. Ti s-a intamplat sa simti ca ceva este in neregula, sa ai o nemultumire, te framanta o chestia si nu stiai ce? Pai, nu erai unde si cu cine you where meant to be (with).

Oamenii din prezentul meu…:)

O invitatie originala, made by Irina :)

Diminetile mele incep cand soarele intra parca neinvitat in camera si se continua cu un ritual de care vreau sa ma detasez: citit ziare si verificat cele cateva adrese de email. Intr-o dimineata am primit pe mail o invitatie speciala, pe care ti-o impartasesc, cu voia autoarei, ca sa te amuzi.

***

Buna!

Mailul asta il trimit si celor care au aflat deja si celor care nu, asa ca scuzati ca ma repet (pt unele). Asta seara, vineri 29 mai Annus Domnini, s-a ivit ocazia sa raman semi-singura acasa (e Muma, dar ea e mai de gasca) si mi-a venit mie ieri sa organizez o mica sindrofie. Un film, o barfa, un tatuaj henna, un ghicit in bobi de porumb si alte mici activitati relaxante, de odihna si recreere va pot oferi cu draga inima.

De dormit va anunt ca nu dispun de conditii superioare, dar avem loc…sper… In plus, analiza SWOT facuta aseara mi-a dezvaluit faptul ca nu dispun de baza tehnico-materiala corespunzatoare pentru toate, asa ca, daca veniti, luati cu voi o pijama, un prosop, o periuta de dinti si o pereche de papuci. Daca vreti, puteti dormi goale, nespalate si umbla desculte, nu ma supar.

Va mai anunt ca va asteapta aici 2 catei, 2 motani si doi papagali (care sunt mai cantitate neglijabila). Nu va ganditi “Vaaaai, ce sweeeet, ce poooop o sa le dau!”, pentru ca nu-i asa…Dupa ce se vor sui pe voi dand din coada si va vor umple de bale si par, sa vedem ce ziceti. Oricum, n-o sa va oblig sa dormiti cu ei pe perna, dar v-am avertizat de prezenta ocazionala a “fratilor” mei blanosi.

Va propun sa ne vedem la 19:00 la metrou la Iancului, cu toatele, si apoi pornim catre minunata lume “dupa blocuri” unde imi am eu habitatul.

Eu va invit si va astept cu drag!
Irina

***
Si acum rad cand citesc randurile astea.
Intalnirea a avut loc, un maare maare succes, dar what happened there you’ll never know. Girls stuff!

Cu drag, Anca

Oameni mari, te fac sa te simti mare

Anul trecut in august, am insotit-o pe dna Linda Meehan, Columbia Admission Officer, in vizita la Bucuresti, pentru a promova programele de MBA ale facultatii Columbia Business School. Nici in clin, nici in maneca cu preocuparile mele de atunci. Insa m-a bucurat enorm sa pot face lucrul asta, ocazie ivita realmente din senin. Gandurile mele erau: “Wow, voi afla despre cum este in America direct de la sursa. Mai mult, eu sunt si cu scoala, deci daca imi spune puuutin despre cum e cartea pe la ei pe acolo, sunt complet fericita”. Intalnirea a fost intermediata de un roman absolvent Columbia, care lucra si lucreaza si acum in New York.

In cursul zilei de ieri am avut ocazia sa-l intalnesc. De cate ori nu am spus prietenilor “Mimi cand ajung la tine in oras, vreau sa stabilim o intalnire sa vorbim”, de cate ori nu am spus “Fifi, cand sunt prin zona, trec pe la tine sa povestim”. Dar nu am concretizat prea des din cele spuse. Ieri am fost pusa in fata situatie, cand, un om cu care nu am interactionat decat o data telefonic, intr-un context izolat, care venind din America, in vacanta in Romania, sa-si rezerve cateva ore sa vorbeasca cu mine.  Am fost coplesita de gest! La fel cum m-am simtit onorat de aprecierile primite cand am insoti-o pe dna Meehan. Adica, Dumnezeule, eu multumesc pentru ca impartasiti cu mine din cunostintele voastre, din experienta si ganduri.

Asa ca am stat la masa cu un om absolut normal, cu o poveste de viata absolut normala, spre trista pana la 24 de ani, dar care s-a urcat apoi pe o racheta si nu are de gand sa coboare (in prezent 34 de ani). Cu ce am ramas in urma intalnirii:

• bunul simt si politetea nu au pret. Ar fi fost foarte usor  sa vina in Romania si sa se bucure linistit de vacanta. Totusi a alocat cateva ore sa multumeasca cuiva necunoscut. (This tough me a lesson: to appreciate more the people around me)
• oamenii sunt limitati de propriile lor limite. Sigur ai mai auzit asta, dar ai inteles-o oare cu adevarat. Poti spune ca da, imi asum limitele si sunt confortabil cu asta?
• “muncesc 100 de ore pe saptamana”. Inca mai fac calcule, cum poti munci atat si sa fii intreg la minte, corp si suflet. Daca ti-ai dat seama, te rog sa-mi comunici.
• in America femeile sunt de 2 categorii: career freak si commom women. Adica ori la Apple, ori la cratita? Tata ar spune ca fiecare cu pixul lui.
• de ce as alege o facultate no name, in locul uneia de prestigiu, cand costul de oportunitate este acelasi? Adica daca tot fac un imprumut sa-mi acopar studiile, conteaza daca este de 40. 000 (pt o facultate buna), sau de 10 000 (pentru una medie->slaba)? Are dreptate, nu suma conteaza! (subiectul acesta se doreste a fi tratat separat)
• de ce sa studiezi, in loc sa iti iei un job bun? Raspunsul meu influentat de opinia colectiva: pentru ca, cam asta este cursul lucrurilor. Raspunsul lui: cine dicteaza cursul lucrurilor? Pe aceasta tema inca mai rumeg informatia. Poate nu vreau sa-mi asum intr-atat responsabilitatea incat sa imi fac un curs propriu…deci, gandesc…
• why think small?
• ce conteaza: succesul, sau drumul spre el? Aici, ii dau perfecta dreptate, drumul valoreaza toti bani! Ca un carusel: drumul de la start la finish este cel care te face sa fii viu, nu ameteala sau parul zburlit de dupa.

In final, conteaza ceea ce conteaza pentru mine si are valoare acel ceva caruia ii dau eu valoare. Prin eu, inteleg om, fiecare dintre noi. Tony m-a inspirat si topicurile discutiei noastre imi vor servi ca subiect pe blog in urmatoarea periaoda.

Inca o data, Tony, multumesc pentru timpul acordat, pentru apreciere si consilierea care, in contextul american, m-ar fi costat ceva dolari.

Have a safe trip back home!

Anca

Cine m-a facut femeie?

In lumea aceasta, dominata de masculinitate, tu esti superioara multor barbati printr-o forma speciala a inteligentei: cea emotionala. Poti constientiza mai usor ceea ce simti; acest lucru te ajuta sa reactionezi in armonie cu tine insati, iar asta face parte din frumusetea ta. Tot din inteligenta ta emotionala face parte si abilitatea de a comunica emotiile pe care le traiesti prin plans, ras, miica, gestica, maniere, arta etc. Faptul ca tu, femeie, plangi mai usor, este un dar la care n-ar trebui sa renunti, pentru ca plansul transmite peste tot in lume acelasi mesaj limpede. Nu-ti stapani emotiile, cum fac barbatii – pentru a stapani lumea. Invata-ti fiul sa spuna ce-l doare, ce-l sperie, ce-l bucura, ce-l  framanta, pentru a face aceasta lume mai inteligenta emotional.

Felul cum percepi tu lumea este unul cuprinzator, holistic. Tu poti percepe intregul si nu te pierzi in detalii frapante, cum pateste barbatul. Cand omul iubit se afla langa tine, esti capabila sa-i simti prezenta intreaga; nu doar ochii sau buzele, ci si faptele lui sunt simtite de tine, chiar si viitorul impreuna. Increde-te in intuitia ta. Pot spune cu mana pe inima ca, daca o femeie simte ca un lucru e asa, el chiar asa si este!

Intuitia ta de femeie este proverbiala.  Sunt mai multi factori care se amesteca pentru a face posibila aceasta misterioasa abilitate. Un factor tocmai a fost descris: inteligenta emotionala, care face posibila perceperea tendintelor altor oameni prin mesajele emotionale dicrete pe care le manifesta. Un alt factor este perceptia sinestezica, adica acea capacitate a ta de a uni simturile pentru a crea o senzatie holistica: un parfum, plus o privire, plus o inflexiune a vocii alcatuiesc un “ceva” care te face sa stii ce se va intampla. Esti o vrajitoare, ce mai…

Ca urmare, femeia din tine are uimitoare capacitati de orientare; si nu vorbim aici doar de orientarea in spatiul unui oras, ci mai ales de orientarea in timp. Tu iti amintesti mult mai usor cand v-ati intalnit prima oara, pentru ca memoria ta de lunga durata se foloseste de emotiile traite atunci pentru a fixa evenimentul pe viata.

Esti plina de instincte, iar prin asta pastrezi un adevarat depozit al naturaletii pentru specia noastra. Sunt doua categorii de instincte: unele care ne aseamana cu alte creaturi (instinctul de reproducere, cel de conservare, instinctul de asimilatie), iar altele care ne sunt noua, oamenilor mai importante: instinctul matern si cel gregar. Ei bine, femeile exceleaza in manifestarea acestor instincte proprii omenirii.Prin exercitarea instinctului matern, femeile aduc in cultura umana nu doar grija fata de copii, ci si empatia catre cel vulnerabil, pacea, caritatea, o buna parte din credinta. In ce priveste instinctul gregar – acela care aduna grupuri de indivizi in atingerea unui scop comun – el faciliteaza coeziunea sociala, dezvoltarea comunitatilor, umanismul ca atitudine, comunicarea.

Dar daca esti in acest fel, cine te-a facut asa?

Dr. Cristian Andrei (extras din cartea “Cine m-a facut femeie?”)

preluat de pe site-ul www.drandrei.ro